Recenzie Ce sa fac cu mostenirea? de Kerstin Gier

Editura: ALLFA
Colecţia: Strada Ficţiunii Bestseller
Traducător: Alexandru Novac
Număr pagini: 208
Recent am intrat parcă în priză când vine vorba de citit. Cum termin o carte ma apuc de urmatoarea...deci am citit foarte mult in ultimul timp. Tocmai am citit această carte în mai puţin de o zi. Call me crazy, dar mie îmi place când sunt aşa. Mă bucur că pasiunea mea pentru citit e încă intactă.:D
Deci povestea cărţii este una destul de interesantă, părerea mea. Este vorba despre Carolin, o tânără de 26 de ani care rămâne văduvă şi descoperă că soţul ei i-a lăsat o avere destul de impresionantă...o avere despre care ea nu ştia nimic şi pentru care trebuie să se lupte cu fiul ei vitreg, care este şi fostul ei iubit, şi cumnatul ei.
Deşi probabil că vă aşteptaţi la asta, în carte nu este vorba doar de bani. Mie chiar mi s-a părut că nu acesta e punctul esenţial. Eu am văzut cartea drept încercarea lui Carolin de a face faţă morţii soţului ei.
Perioada de doliu şi cum ajungi să treci peste şocul provocat de moartea unei persoane dragi. Nu a intrat in topul cartilor mele preferate, însă mie chiar mi-a plăcut. Deşi trebuie să recunosc că sunt puţine cărţile care să nu îmi placă...poate se trage de la firea mea optimistă, deoarece mereu caut partea bună a lucrurilor, în cazul acesta a cărţilor.:D Sau poate
faptul că m-am putut pune în pielea personajului şi să îi înţeleg situaţia, deoarece şi eu am pierdut pe cineva drag. Poate că momentul când am citit-o a fost potrivit, deoarece eram într-o perioadă mai "depresivă" ca să zic aşa.
Dar cartea este de asemenea amuzantă. Au fost momente care m-au făcut să zâmbesc şi are un final cu o notă optimistă ca să spun aşa. Personajul principal este de asemenea uşor de îndrăgit. Mie mi-a plăcut, pentru că nu era perfectă...părea mai aproape de realitate mai uşor să simpatizezi cu ea. Da, are defecte...te enervează prin decizile şi atitudinile ei câteodată, dar aşa sunt oamenii. Nimeni nu e perfect.
Este un roman uşor de citit, bine scris, care reuşeşte să transmită sentimentele descrise. Eu am reuşit să îl citesc în mai puţin de o zi. Este o lectură uşoară...de relaxare, care nu necesită prea multă concentrare. De asemenea, personajele sunt simpatice şi au replici amuzante.
Ce îmi place foarte mult este faptul că autoarea nu a încercat să forţeze o nouă poveste de dragoste pentru Carolin. Mai ales când în aceasta susţinea că şi-a pierdut dragostea vieţii ei. Eu cred că nu poţi să treci aşa uşor peste asta. Dar cum nu am asa multa experienta in domeniu nu pot sa stiu exact cum sta treaba.

CITATE:

• "Ca sa devina reality, orice vis costa bani. Nimeni nu intelege cat de greu e sa finantezi o viziune mareata."
• "De obicei, pentru mine iubirea vine mai degraba timid si incet. Si de cele mai multe ori se opreste la jumatatea distantei si dispare. Numai ca de data asta s-a aruncat direct in bratele mele. Un lucru ciudat. Acum simt permanent nevoia sa scriu o poezie, sa compun un cantec, sau macar sa pictez un tablou cu inimi rosii"
• "Sa fii intotdeauna o versiune de prima mana a propriei persoane, nu una de mana a doua a altcuiva. " Judy Garland   Profund, foarte profund. Dar ca sa devii o versiune de prima mana a propriei persoane, trebuie sa stii in primul rand cine esti cu adevarat. 
• " Cu toata nenorocirea care ma lovise, ma lamurisem complet ca nu eu eram aia nebuna, ci viata avea nevoie urgenta de terapie."
• "Daca esti capabil sa te simti fericit si fara fericire, aceasta este fericirea." Marie von Ebner-Eschenbach Va rog sa cititi de doua ori. Si acum scuturati din cap. Mi-am spus ca treaba asta cu fericirea fara fericire functioneaza numai cu cocaina. Din pacate, nu este buna pentru sanatate. Si-n plus, e mult prea scumpa. Aa, si, ilegala, normal. Asadar, prefer sa raman in continuare nefericita si sa astept un motiv ca sa pot fi fericita.
• "Probabil ca asta era secretul: fara minciuni, dar nici prea mult adevar si atunci lumea s-ar gasi intr-un echilibru perfect."