Hello everybody! Nu ne-am mai citi de mult, aşa? :D Ce mai faceţi? Cum sunteţi? Pregătiţi să citiţi o nouă recenzie? Sper că da, pentru că eu sunt pregătită să o scriu. Mi-am pus muzica preferată, mi-am făcut o cană cu ceai, mi-am făcut manichiura, ca să am ceva frumos la ce să ma uit în timp ce tastez :)) şi m-am aşezat confortabil, pregătită să scriu această recenzie.
Cartea despre care o să vă vorbesc a devenit una din preferatele mele. Aşa cum rar se întâmplă, de data asta am văzut filmul înainte să citesc cartea. Ca să fiu sinceră doar după ce am terminat filmul am realizat că este o adaptare :)). Deoarece filmul l-am văzut în 2011, iar cartea am citit-o abia acuma, a fost nevoie ca după ce am terminat cartea să mă uit din nou la film :D...şi pot să spun că amândouă sunt foarte faine. Îmi place cartea mai mult decât filmul, logic...dar şi filmul a avut farmecul lui...mai ales ca joacă Emma Stone şi îmi place de ea cum joacă. Ok...recenzia e pentru carte...I have to stop talking about the movie!!!
Bănuiesc că deja vă întrebaţi despre ce e vorba în carte, pentru că am făcut o introducere cam lungă. Ups! Deci, în această carte este vorba despre o fată albă, Skeeter, care se hotărăşte să scrie despre viaţa slujnicelor de culoare...să pună în scris poveştile slujnicielor. Într-un oraş în care nu era permis să fi prieten cu cineva de culoare, acest lucru cere un curaj din ambele părţi. Astfel ea reuşeşte să convingă două slujnice să o ajute, lucru ce va crea adevărate probleme între Skeeter şi cei apropiaţi ei. Şi astfel începe o poveste despre prietenie, curaj, convenţii sociale etc. Este scrisă din perspectiva a mai multor personaje, inclusiv a slujnicelor...ceea ce o face mai interesantă. Este plină de umor şi nu este o lectură tristă...deşi la sfârşit îţi dă mult de gândit. Ceea ce e de aşteptat de la o astfel de carte.
Mie mi-a plăcut extrem de mult cum au fost conturate personajele. Fiecare avea ceva ce te făcea să te îndrăgosteşti de el. Mai ales slujnicele, care în ciuda situaţiei lor erau extrem de pline de umor. Cred că cele mai multe secvenţe amuzante din carte le-au avut pe ele ca actori principali.
Eu vă recomand cartea din tot sufletul...Este uşor de citit şi nu este banală...chiar îţi dă de gândit şi te face să realizezi încă o dată că nu trebuie să judeci o persoană după culoarea pielii sau după modul în care trăieşte. Nu crezi? Pentru că...trebuie să fim sinceri...în adâncul nostru majoritatea suntem puţini rasişti sau dacă nu, avem unele prejudecăţi legate de anumite persoane. De aceea eu zic că e bine să ne amintim puţin că toţi oamenii sunt la fel şi că nu e bine să facem diferenţe legate de culoare, clasă sau alte lucruri.
Cartea poate fi găsită aici: Elefant.ro Librarie.net
Dacă sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe detalii despre film, le găsiţi aici: Cinemagia
Citate:
"Urâţenia e ceva, aşa pe dinăuntru. Urâte e persoanele rele, care face rău la alţii. Eşti tu una din astea?"
"Cred c-atunci am înţeles şi ce-i ruşinea, şi ce culoare are. Ruşinea nu-i neagră, ca ţărâna, cum am crezut io dintotdeauna. Ruşinea-i de culoarea uniformei albe, nou-nouţe, pen'care mama a călcat o noapte s-o plătească, fără nici o pată pe ea."
"La femeile albe le place să-şi păstreze mâinile curate. Au un set de unelte mici şi lucitoare, ascuţite precum nişte unghii de vrăjitoare, curate şi aranjate în ordine, ca sculele pe masa dentistului. Cu ele, nu-i nici o grabă. Au tot timpul din lume. Cucoana albă nu uită niciodată. Şi n-o să se oprească pan' ce n-o să te vadă moartă."
"Când spui mulţumesc, dacă o spui din inima, când ţi-aduci aminte ce-a făcut cineva pentru tine e atât de bine!"
"Linile-ntre albi şi negri nu există. Le-a inventat unii, cu mult timp în urmă. Şi asta-i valabil şi pentru femeile de la ţară şi cucoanele de la oraş."
"Dintotdeauna mi-am închipuit nebunia ca pe un sentiment întunecat şi amarui, dar de fapt e delicios şi te înmoaie câtă vreme eşti pregătit să te înveleşti în el."
"Se spune că o slujnică bună e ca iubirea adevarată. O găseşti o singură dată în viaţă."
"Nu acesta era rostul cărţii? Să le facă pe femei să înţeleagă, suntem doar doi oameni. Nu ne separă prea multe. Nici pe departe într-atât de multe pe cât ne imaginasem."
P.S. Citatele nu sunt scrise greşit. Aşa apar în carte, deoarece sunt cuvintele slujnicelor şi astfel autoarea dorea să arate lipsa de educaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu